Buna ziua dragi iubitori ai fotbalului, in special ai echipei Dinamo, pentru care scriu si acest articol inspirat dupa discutia de azi dimineata ca proprietarul unde stau in gazda aici in Germania. Si anume, el imi spunea ca e mare fan Hamburg, orasul nefiind departe de aici, cam 200 km, mergand des in tineretea lui la meciuri si imi spunea de marile realizari din trecut ale echipei, in prezent fiind putin dezamagit de faptul ca echipa nu mai joaca la fel de bine. La un moment dat l-am oprit si l-am intrebat daca isi mai aduce aminte dupa sezonul in care Hamburg castiga Cupa Campionilor 82-83, ce echipa i-a eliminat sezonul urmator? Ei bine spre surprinderea mea a stiut, chiar mi-a spus ca a fost la meciul cu pricina si a ramas impresionat de modul cum Dinamo juca in acea perioada chiar pana in minutul 90 aproape cu aceeasi ardoare si dorina de victorie... precum niste caini de lupta...
Timpul a trecut... din pacate Dinamo a ajuns pe mana lor, cei din poze, iar ei au reusit sa faca din Dinamo o echipa modesta, care in Europa sa nu mai existe, iar in campionatul intern sa se chinuie cu echipele mici.
Mi-e dor de echipa lul Lucescu, cea din 89, mi-e tare dor de echipa lui Dinu, cea din 99-2000, de echipa antrenata de Andone in 2003-2004, de cea antrenata de Rednic in 2006-2007. Sincer mi-e dor si imi amintesc cu drag cum jucau, cum castigau, cum nu dadeau nici o sansa adversarilor. Imi aduc aminte de jucatorii emblematici, gen Raducioiu, Lupu, Lupescu, Klein (fie iertat), Andone, Rednic, Mateut, mai apoi Haldan (fie iertat), Florentin Petre, Mutu, Mihalcea, Iftodi, Marius Niculae, Radu Stefan, Danciulescu, Niculescu, Marica si multi altii. Pentru acesti jucatori, Dinamo insemna mult, probabil mult mai mult decat banii. Era orgoliul de a juca la Dinamo, clubul unde multi dintre ei au crescut, de mici ei fiind invatati cu victoriile, sau cu dorinta de a castiga tot fiecare meci indiferent de echipa.
Cum spuneam timpul a trecut, iar dinamovismul jucatorilor a cam murit o data cu vanzarea dinamovistilor adevarati in strainatate si aducerea in schimbul lor a mercenarilor, jucatori pentru care banul inseamna mult mai mult decat Dinamo. E pacat, mare pacat sa te gandesti ca joci la Dinamo doar pentru bani... De ce sa nu te gandesti sa joci cu sufletul si sa castigi, iar atunci vor fi cu siguranta si bani? Facand o comparatie, cu cea mai mare echipa actuala, poate chiar din toate timpurile, Barcelona, acolo jucatorii de azi joaca cu sufletul, iar daca de exemplu maine ar trebui sa le reduca la jumate salariile, sunt sigur ca jucatorii ar evolua la fel de bine. Pe cand la Real, daca s-ar intampla acest fapt, jucatorii cu siguranta majoritatea dintre ei ar pleca, ar ramane, doar cei cu suflet pentru echipa aceea, gen Raul.
La Dinamo, datorita samsarilor si celor din conducere, ahtiati dupa bani si jucatorii care au suflet si pun suflet pentru aceasta echipa trec incet incet in barca mercenarilor, ori plecand prea repede de la club, transferandu-se in strainatate la echipe lamentabile, gen Terek Grozny, Baku, etc, binenteles echipe unde au intrare samsarii, ori intrand in jocuri de culise din campionatul intern, manevrate de conducere prin intermediul mafiei pariurilor. Din 2008 sun multe meciuri cu cantec pe care Dinamo nu le-a castigat in dauna unor echipe net inferioare, iar jucatorilor la sfarsitul meciurilor nu le pasa deloc. Sunt prea multe sa le enumar. Le stiti si voi.
La un moment dat, anul trecut aveem incredere in echipa antrenata de Talnar, imi arata ca joaca cu sufletul, Talnar reusind sa-i faca acest lucru. Dar treptat, treptat, tot datorita samsarilor si conducerii au reusit sa devina anonimi, terminand campionatul pe un loc modest.
Departe de echipa mea de suflet, in fiecare zi ma uit si citesc despre Dinamo de azi si vorbind cu prietenii mei de acasa, ei mi-au spus ca le place cum arata Dinamo de azi. Tineri, cu vlaga, multi cu suflet, multi crescuti la Dinamo, gen Alexe, Paun, Stanescu etc, adica echipa ar avea un viitor stralucit intr-un an maxim doi, dar apoi stau si ma gandesc ca nu are rost sa visez, iar samsarii si conducerea o vor destabiliza pe Dinamo prin mijloacele lor specifice. Cum unul va juca bine va fi vandut, cum se va ivi vre-o combinatie, cum vor intra mercenarii in joc. Si totusi, pana cand? Voi cat timp veti mai suge de la Dinamo? Nu v-ati saturat? Intoarceti-va la butelii, la baterii sau la blugi! Intoarceti-va in Macedonia sau Albania voastra si lasati-ne in pace. Eu unul m-am saturat de voi si pana nu veti pleca nu voi fi linistit. Ca mine cred ca gandesc multi...De Borcea pot sa spun ca poate candva a iubit pe Dinamo, dar inainte de a vedea clubul ca pe o afacere, de ceilalti doi pot spune cu tarie ca niciodata nu ati iubit acest club! E momentul sa ne lasati in pace, iar de acest club sa se ocupe cei care tin la el mai mult ca la bani... Din Germania, cu multa speranta, iubesc fara regrete Dinamo!!!
P.S.: Articol dedicat fratilor mei de acasa, Adi si Nelutu, cei mai mari dinamovisti!!! Daca clubul ar fi pe mana lor sau pe mana unor oameni ca ei, as fi si eu linistit!
Un comentariu:
Din pacate ai din nou dreptate. Cred ca discutia mertita o analiza cat mai complexa si fiindca distanta dintre noi nu ne permite sa discutam la un pahar de whiskey despre asta, uitandu-ne la meciurile "cainilor" o sa incerc sa punctez cateva aspecte , cred eu , de luat in seama.
Problemele echipei noastre de suflet ne macina si de aceea uneori nu vedem ca si in fotbalul mondial se intampla multe astefle de treceri de la suflet si spirit la pragmantism mercantil si interese de marketing.Putine echipe mai traiesc prin jucatori-simbol si cred ca din pacate nostalgia noastra fata de o epoca apusa pe care in perioada ei tarzie am trait-o si noi isi spune cuvantul acum. Vorbeam cu Edi Klocek despre derby-urile Juve-Milan de altadata: echipe mari, orgolii, forta financiara, vedete, traditie si spectacol in teren si in tribune.Era o vreme cand orice juventin ( ca mine )stia pe de rost echipa de legenda a diavolului milanez si orice milanist ( ca voi)spunea fara sa rasufle primul "11" al Batranei Doamne- versiunea dream team. Acum, vedetele le numeri pe degete, iar cei precum Buffon sau Del Piero, Gattuso sau Pirlo raman adevaratele vedete.
Barcelona e totusi exceptia. In rest, globalizare. Din pacate asta e viitorul.
La Dinamo intradevar par sa existe niste muguri frumosi in aceasta primavara inca rece aici. Echipa combativa, unita, un joc alert, atletic, fara menajamente. Cativa tineri promitatori. Un antrenor care cunoaste fotbal, dinamovist adevarat. O conducere parca mai echilibrata ca in ultimii ani. Procurorul lauda mutarile iernii, dar rezervat, anuntand ca e nevoie inca de munca perseverenta. Si daca Mister spune asta, eu, ca intodeauna, il sustin total. Maine cu Rapidul sper sa invingem. Campionatul e departe, dar Cupa poate salva sezonul. Eu cred ca se poate. Credinta si speranta in viitorul echipei raman intacte.
Inchei prin a iti ura o primavara frumoasa si plina de succese, sa fiti sanatosi si fericiti.
De abia astept sa ne vedem si sa povestim despre fotbal. De aici din Hunedoara, numai bine, Dudule!
Trimiteți un comentariu