Ce este fair-play-ul?Fair-play înseamnă respectarea regulilor, renunţarea la avantajele obţinute pe nedrept, egalitatea de şanse, comportamentul preventiv, respectarea adversarilor sportivi şi acceptarea celorlalţi. Fair-play-ul, ca atitudine fundamentală sportivă şi morală, este însă ameninţat în lumea de astăzi - nu numai în sport, ci şi în alte domenii ale convieţuirii sociale. Trebuie să avem însă în vedere că fair-play-ul ne oferă posibilităţi autentice pentru o mai bună orientare într-o lume plină de elemente concurenţiale.
1. Fair-play-ul este expresia unei atitudini umane, care denotă comportamentul plin de consideraţie faţă de sine, faţă de alţii, dar şi faţă de mediul înconjurător. Fair-play-ul se manifestă cel mai vizibil în sport, dar nu numai aici.
2. Fair-play-ul este calitatea esenţială care trebuie să definească relaţiile interumane. Apelurile, interdicţiile sau sacţiunile nu sunt mijloace destul de bune pentru a-l impune într-o sferă mai largă şi de durată. De aceea, metodele alese trebuie să fie foarte eficiente.
3. Un comportament în spirit de fair-play presupune ca oamenii să aibă anumite calităţi. Atenţia, cinstea, încrederea în sine, consideraţia, capacitatea de a pierde şi empatia sunt condiţiile necesare în acest sens, care trebuie promovate şi dezvoltate. A învăţa să devii o fiinţă morală înseamnă să lucrezi neîncetat la propria personalitate. Comportamentul fair-play nu poate fi predat, la urma urmelor, el trebuie trăit şi învăţat.
4. Aceste calităţi sunt promovate într-o atmosferă didactică, care lasă loc camaraderiei, deschiderii faţă de ceilalţi şi înţelegerii.
5. Principiului succesului, exprimat în termeni de concurenţă, victorie şi înfrângere, trebuie să i se suprime duritatea. Bunăstarea, jocul în comun, experienţa jocului ca atare, calitatea lui, precum şi trăirile interioare trebuie să constituie scopul, ele trebuie mereu scoase în evidenţă şi cultivate.
6. Nu numai ce facem este important, ci mai ales cum o facem.
7. Noi suntem modelele - nu cuvintele noastre, ci felul în care de comportăm cu elevii noştri şi felul în care soluţionăm conflictele ne dă credibilitate.
8. Un comportanent moral trebuie să aibă mereu la bază principiul autonomiei şi cel al responsabilităţii. În acest sens trebuie create ocazii care să le permită elevilor să înveţe mai uşor, de ex. în cadrul elaborării orelor de curs sau la stabilirea regulilor formale şi informale.
9. Dispoziţia şi capacitatea de a rezolva conflicte trebuie să fie stimulate de devreme. Conflictele nu trebuie evaluate doar ca fiind fapte negative; ele pot - şi trebuie - să fie percepute şi ca o şansă de schimbare şi dezvoltare, dar şi ca o provocare de a lucra mai mult pe tema fair-play-ului.
10. Un alt ţel al educaţiei în spirit de fair-play mai trebuie să fie şi introducerea unui număr mai mic de arbitri, în loc de mai mulţi. Arbitrul trebuie să fie „transplantat“ în fiecare din noi. În acest sens vorbeşte şi următorul citat: „Fiecare este atent ca vecinul să nu-l înşele. Dar va veni şi ziua, când omul va începe să fie atent ca el să nu-şi înşele vecinul.“
Un comentariu:
Salut cu bucurie primul articol al blogului tau, Dudule! Sper ca astfel prietenia noastra sa se desfasoare de astazi si pe taramul dezbaterilor pe blog, iar comentarile sa circule mai usor ,in ambele directii.Te asigur ca voi sprijini invitatia ta la fair-play si doresc fotbalului romanesc sa fie privit, comentat si condus de oameni care sa respecte acest principiu esential al sportului.
Trimiteți un comentariu